Mănăstiri în Bucovina: 12 de vizitat într-un circuit

În Bucovina, biserica se citește pe dinafară. Opt biserici au pereții exteriori acoperiți cu frescă din secolul al XVI-lea, din temelie până în streașină, sunt trecute de UNESCO în patrimoniul mondial și, cu tot ce a mai rămas din arta bizantină prin Balcani și prin Grecia, nu mai există așa ceva nicăieri în Europa. Nicăieri. În jurul lor stau Putna, Dragomirna, Bogdana și sihăstriile din pădure. Acelea nu au pictură pe fațadă. Au altceva: morminte de domni și moaște de sfinți.

De ce sunt pictate pe dinafară

Explicația pe care o auzi la fața locului e cea simplă. Bisericile erau mici, oamenii nu încăpeau înăuntru, așa că li s-a dat de citit pe zid. Are un sâmbure de adevăr. Dar nu spune tot. Pictura exterioară apare brusc, în vremea lui Petru Rareș, se face la Probota, la Humor, la Moldovița, la Voroneț, la Arbore, apoi la Sucevița, și după aceea nu se mai face niciodată. Nu e un obicei vechi al Moldovei. E un program, dus la capăt în vreo șaizeci de ani.

Uită-te la ce s-a pictat. Pe fațada de sud a mai multor biserici e Asediul Constantinopolului, o scenă rară în arta murală. Asediatorii poartă turbane, deși evenimentul povestit e din anul 626. Cine trecea pe drum înțelegea imediat. Pericolul vine dinspre sud, iar cerul e de partea noastră. Peste asta se adaugă Imnul Acatist, Arborele lui Iesei, șirurile de filosofi antici, Judecata de Apoi. O carte deschisă pe patru pereți, pentru un om care nu știa să citească.

A rezistat pentru că e frescă adevărată, pusă în tencuiala udă, unde culoarea intră în perete și se leagă chimic de el, nu stă deasupra ca o vopsea care se cojește la prima iarnă grea. Nici așa nu a scăpat totul. Peretele de nord ia zăpada și vântul, și s-a pierdut aproape peste tot. Singurul care se mai vede întreg e la Sucevița. De-aia Sucevița merită oprirea cea mai lungă.

UNESCO a înscris șapte dintre biserici în 1993, sub numele de bisericile pictate din nordul Moldovei. În 2010 a adăugat pe listă și biserica Învierii de la Sucevița. Sunt opt cu totul. Dacă vrei mai întâi imaginea de ansamblu a țării, avem un ghid despre mănăstirile din România pe regiuni. Zona vecină, la două ore spre sud, e acoperită în articolul despre mănăstirile din Neamț.

Cele opt biserici pictate din patrimoniul UNESCO

Le iau în ordinea în care le vezi cel mai comod pe teren, nu în ordine cronologică.

Voroneț

Dacă vezi una singură, pe asta să o vezi. Biserica a ridicat-o Ștefan cel Mare în 1488, în trei luni și trei săptămâni. Un record, pentru vremea aceea. Pictura de pe dinafară a venit mult mai târziu, abia în 1547, când mitropolitul Grigorie Roșca, văr cu Petru Rareș, a adăugat bisericii un pridvor închis și a pus să se picteze tot exteriorul, de jur împrejur.

Peretele de vest al pridvorului a fost ridicat plin, fără nicio ușă și fără nicio fereastră. Anume. Ca să încapă pe el Judecata de Apoi. Patru registre, râul de foc care coboară din tronul lui Hristos, cântarul sufletelor la mijloc. E cea mai cunoscută frescă din România și, probabil, cea mai bine păstrată scenă de felul ăsta din lume.

Fondul e albastrul de Voroneț. Un albastru adânc, pe care cinci sute de ani de ploaie și de ger nu au reușit să îl stingă și a cărui rețetă exactă nu a mai putut fi refăcută de nimeni de atunci încoace. În pronaos e mormântul Cuviosului Daniil Sihastrul, duhovnicul lui Ștefan, canonizat în 1992 și prăznuit pe 18 decembrie. Hramul e Sfântul Gheorghe, pe 23 aprilie. Mănăstirea s-a redeschis ca obște de maici în 1991, după 206 ani de tăcere.

Sucevița

Ultima dintre bisericile pictate. Și singura care și-a păstrat fresca pe toate laturile. A fost zidită între 1583 și 1586 de familia Movileștilor, care a dat Moldovei doi domni și un mitropolit. Pictura s-a lucrat în 1595 și 1596, de doi frați zugravi din Moldova, Ioan și Sofronie.

Pe peretele de nord e Scara virtuților. Treizeci de trepte pe care călugării urcă spre cer, ajutați de îngeri, în timp ce pe partea cealaltă dracii îi trag de picioare și îi lasă să cadă unul câte unul, într-o îngrămădeală care contrastează violent cu rândurile ordonate de sus. Nu mai există așa ceva pe nicio altă biserică. Peretele de vest a rămas alb. Povestea locului spune că zugravul a căzut de pe schelă și lucrarea nu s-a mai terminat.

Sucevița arată și cel mai mult a cetate. Ziduri groase, turnuri de colț, o incintă în care ai vrea să te aperi, nu doar să te rogi. Hramul e Învierea Domnului. Deci Paștile.

Moldovița

Ctitoria lui Petru Rareș, din 1532. A fost ridicată puțin mai jos decât biserica veche a lui Alexandru cel Bun, care se surpase. Pictura a venit cinci ani mai târziu, în 1537, sub mâna echipei coordonate de Toma de la Suceava, zugravul de curte al domnitorului.

Fațada de sud ține cea mai mare scenă de asediu din arta creștină, Asediul Constantinopolului, și e partea cel mai bine păstrată din tot ansamblul. Culorile sunt încă vii. Galbenul, mai ales.

În curte e clisiarnița, casa egumenească ridicată între 1610 și 1612 de episcopul Efrem al Rădăuților, clădire care a fost pe rând locuință de episcop, tezaur al mănăstirii și școală de copiști și de miniaturiști. Azi ține muzeul. Hramul e Buna Vestire, pe 25 martie.

Humor

Humor e mai mică decât celelalte și nu are turlă deasupra naosului, ceea ce îi dă o siluetă joasă, lățită, pe care o recunoști din prima. A ridicat-o în 1530 marele logofăt Toader Bubuiog, om de încredere al lui Petru Rareș. Pictura s-a făcut cinci ani mai târziu, în 1535, de o echipă de patru zugravi din care făcea parte tot Toma de la Suceava.

La Humor domină roșul cărămiziu, nu albastrul de la Voroneț. Pe fațada de sud sunt cele douăzeci și patru de scene ale Imnului Acatist și, din nou, Asediul Constantinopolului. Lângă biserică stă turnul ridicat de Vasile Lupu în 1641, cu scări mobile care se trăgeau sus, ca năvălitorii să nu poată urca. Se urcă și azi. De acolo se vede tot ansamblul de sus.

Mănăstirea s-a redeschis ca obște de maici în iulie 1991. Hramurile sunt Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august, și Sfântul Gheorghe, pe 23 aprilie.

Arbore

Nu e mănăstire. E biserica unui sat. Dar e pe lista UNESCO și e una dintre cele mai frumoase. A zidit-o în 1502 hatmanul Luca Arbore, portarul Sucevei. Nu are nici turlă, nici clopotniță pe ea. Are în schimb, pe latura de vest, o nișă uriașă, boltită, adâncă. Un fel de perete scobit în care încape o carte întreagă de miniaturi.

Pictura e din 1541 și e făcută de Dragoș Coman din Iași, un zugrav laic, nu călugăr, chemat de Ana, fiica ctitorului. Se vede. Personajele au mișcare, haine de epocă, fețe de oameni pe care i-ai putea întâlni în drum. Dacă la Voroneț ții minte albastrul, la Arbore ții minte verdele. Specialiștii au numărat aici cinci tonuri principale și zeci de nuanțe, într-o gamă pe care n-o mai găsești pe nicio altă fațadă din nordul Moldovei.

Hramul e Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pe 29 august.

Probota

E cea mai puțin vizitată dintre cele opt, pentru că stă deoparte, lângă Dolhasca, la vreo patruzeci de kilometri sud de Suceava. Merită ocolul. A ridicat-o Petru Rareș în 1530 și e prima biserică din Moldova pictată pe dinafară. Adică începutul.

Aici e și mormântul lui Petru Rareș, alături de cel al doamnei Elena și al fiului lor, Ștefan. Mai bine de un secol și jumătate, Probota a fost necropola domnească a Moldovei. Pictura de pe dinafară s-a păstrat mai prost decât la vecine. În schimb interiorul a fost restaurat temeinic în anii nouăzeci, într-un proiect internațional condus de UNESCO. Hramul e Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie.

Pătrăuți

Cea mai mică și cea mai veche. Biserica din Pătrăuți e ctitorită de Ștefan cel Mare în 1487 și e singura dintre bisericile lui rămasă în forma inițială, fără refaceri care să o schimbe, ceea ce înseamnă că te uiți la o clădire exact așa cum au văzut-o oamenii care au fost la sfințirea ei. E la doisprezece kilometri de Suceava, pe drumul spre Rădăuți. O vezi în douăzeci de minute.

Pe peretele de vest al pronaosului e Cavalcada Sfintei Cruci. Șaisprezece sfinți militari călare, în urma împăratului Constantin, căruia Arhanghelul Mihail îi arată crucea de lumină de pe cer. Nu seamănă cu nimic altceva din pictura moldovenească. Hramul e Înălțarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie.

Sfântul Ioan cel Nou din Suceava

Singura din cele opt care e în plin oraș, pe drumul spre Cetatea de Scaun. Biserica Sfântul Gheorghe a fost începută de Bogdan al III-lea în 1514 și terminată de fiul lui, Ștefăniță Vodă, în 1522. A fost catedrală mitropolitană a Moldovei până în 1677. Azi e reședință de arhiepiscopie.

Aici sunt moaștele Sfântului Ioan cel Nou, negustorul martirizat la Cetatea Albă, adus în Suceava de Alexandru cel Bun și mutat în biserica asta în 1589. Pe 24 iunie, la hramul lui, moaștele sunt scoase și purtate în procesiune, iar orașul se umple de pelerini. E singura zi din tot circuitul pentru care merită să îți potrivești anume datele.

Patru mănăstiri fără pictură exterioară pe care nu are rost să le sari

Lista UNESCO nu e totuna cu lista lucrurilor de văzut. Următoarele patru nu au frescă pe fațadă și tocmai de aceea rămân mai puțin aglomerate. Deși una dintre ele e, pentru un român, cel mai important loc din Bucovina. E vorba de Putna.

Putna

Prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare, începută în 1466 și sfințită pe 3 septembrie 1469. Aici e mormântul lui. În gropnița bisericii, sub un baldachin de marmură albă. Ștefan a fost canonizat în 1992 și e prăznuit pe 2 iulie, ziua morții lui.

Biserica pe care o vezi nu mai e chiar cea din secolul al XV-lea. A fost refăcută în veacul al XVII-lea, după distrugeri și cutremure. Mormântul și lespedea sunt însă cele originale. Muzeul mănăstirii e printre cele mai bogate din țară, cu broderii de secol XV, cu manuscrise miniate ieșite din scriptoriul de aici, cu icoane și cu obiecte de cult pe care rar le mai vezi adunate într-un singur loc. Lasă-ți o oră doar pentru el. Hramul e Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august.

Dragomirna

La doisprezece kilometri nord de Suceava, într-o poiană lângă pădure. Biserica e o ciudățenie frumoasă. Circa 42 de metri înălțime, la numai 9,5 metri lățime, cea mai zveltă construcție religioasă din Moldova. Nicolae Iorga a descris-o ca fiind înaltă și îngustă ca o cutie de sfinte moaște. Exact impresia pe care o ai când intri.

A ridicat-o între 1602 și 1609 mitropolitul Anastasie Crimca, cel care a lăsat mănăstirii un Tetraevangheliar cu miniaturi pe pergament, un Liturghier și o Psaltire, toate lucrate aici. Zidurile groase de apărare și turnurile de colț au venit mai târziu, în 1627, de la Miron Barnovschi.

Un amănunt care leagă Bucovina de Neamț. Între 1763 și 1775, starețul Paisie Velicicovschi a condus obștea de la Dragomirna, cu vreo șaizeci și patru de ucenici, înainte să treacă la Secu și apoi la Neamț. Hramul e Pogorârea Sfântului Duh, adică Rusaliile.

Bogdana, la Rădăuți

În mijlocul orașului Rădăuți stă cea mai veche biserică de piatră din Moldova. A ridicat-o la scurt timp după 1359 Bogdan I, întemeietorul statului. Se păstrează în forma inițială. Ziduri de un metru și patruzeci grosime și un acoperiș în pantă care o face să semene mai degrabă cu o biserică din Maramureș decât cu una moldovenească.

În naos sunt șapte morminte domnești, printre care ale lui Bogdan I, Lațcu Vodă, Roman I și Ștefan I. Practic, aici începe istoria Moldovei. Se vizitează în jumătate de oră și e pe drumul spre Putna și Sucevița. Nu ai nicio scuză să o ratezi. Hramul e Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie.

Sihăstria Putnei

La câțiva kilometri de Putna, pe un drum care intră în pădure. E locul liniștit din tot circuitul. Aici oamenii vin să stea, nu să se uite. Aici s-au nevoit în secolul al XVIII-lea trei sihaștri, Sila, Paisie și Natan, ale căror moaște se află în biserică.

Sfântul Sinod i-a trecut în rândul sfinților în iunie 2016, cu prăznuirea pe 16 mai. Proclamarea solemnă s-a făcut pe 14 mai 2017, la Putna. Pentru cine merge în Bucovina și după altceva decât după fresce, aceasta e oprirea de pus la sfârșit de zi.

Traseul pe zile

Trei zile ajung. Cu condiția să îți faci baza la Suceava sau la Gura Humorului și să nu îți muți bagajele în fiecare seară.

Programul de vizitare, orarul slujbelor și posibilitățile de cazare diferă de la o mănăstire la alta și se schimbă în posturi și la hramuri. Un telefon dat înainte de plecare te scutește de drum degeaba.

Cum planifici circuitul

Câteva lucruri pe care le afli oricum la fața locului, dar mai bine le știi dinainte.

• Fă-ți baza la Gura Humorului sau la Suceava. Din Gura Humorului ești la câțiva kilometri de Voroneț și de Humor. Din Suceava prinzi mai ușor Pătrăuți, Dragomirna, Probota și orașul însuși.
• Ai nevoie de mașină. Între mănăstiri sunt distanțe de la 15 până la 60 de kilometri, pe drumuri bune, dar transportul public nu leagă satele între ele. Cu autocarul organizat scapi și de partea asta.
• Nu băga mai mult de patru într-o zi. La o biserică pictată stai minimum o oră dacă vrei să te uiți la ce e pe pereți, nu doar să treci prin curte.
• Dacă legi Moldovița de Sucevița în aceeași zi, mergi peste pasul Ciumârna. Se urcă în serpentine până la peste 1100 de metri și e cel mai frumos drum din tot circuitul. Iarna cere anvelope bune.
• Alege lumina de dimineață pentru fațada de sud, adică pentru Moldovița și Humor, și după-amiaza pentru peretele de vest de la Voroneț. Fresca se citește altfel când bate soarele direct în ea.
• Din mai până în octombrie e sezonul bun. În august e cea mai multă lume. În septembrie ai aceleași drumuri cu jumătate din turiști.
• Ținută decentă, cu umerii și genunchii acoperiți. Multe mănăstiri au fuste și baticuri la intrare pentru cine nu are ținuta potrivită.

Sfaturi pentru pelerini

Bucovina se vizitează încet. Altfel toate curțile ajung să semene între ele. Alege-ți patru sau cinci biserici și stai la fiecare cât ai sta la un tablou care îți place, nu cât îți ia să faci trei poze. Cere la intrare o explicație. Merită. Ghizii de la mănăstiri sunt de obicei maici sau călugări care știu foarte bine ce e pe perete și povestesc cu plăcere.

Nu fotografia în biserică fără să întrebi. La multe locuri fotografiatul înăuntru e interzis sau se plătește separat, iar afară e liber. Dacă mergi la o slujbă, intră la Utrenie, dimineața devreme, când nu e nimeni în afară de obște. Și dacă vrei să vorbești cu un părinte sau cu o maică, cere binecuvântare. Nu începe direct cu întrebarea.

Mergi cu copii sau cu bunicii? Cele mai ușor de vizitat sunt Voroneț, Humor, Putna și Bogdana, toate cu acces bun și curți plate. Iar dacă ai timp de încă două zile după Bucovina, Neamțul e la mai puțin de două ore spre sud, cu Sihăstria, Agapia și Văratec. Sau cobori spre Iași, unde te așteaptă mănăstirile și bisericile Iașului, cu moaștele Cuvioasei Parascheva.

Întrebări frecvente

Câte mănăstiri pictate sunt în Bucovina și care sunt în UNESCO?

Opt biserici din nordul Moldovei sunt în patrimoniul mondial UNESCO: Voroneț, Sucevița, Moldovița, Humor, Arbore, Probota, Pătrăuți și biserica Sfântul Gheorghe de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava. Șapte au fost înscrise în 1993, iar biserica Învierii de la Sucevița a fost adăugată pe listă în 2010.

Care este cea mai importantă mănăstire din Bucovina?

Depinde ce cauți. Pentru pictură, Voroneț, cu Judecata de Apoi de pe peretele de vest și cu albastrul care i-a dus numele în lume. Pentru istorie, Putna, unde e mormântul lui Ștefan cel Mare. Pentru fresce păstrate integral, pe toate laturile, Sucevița. Într-un circuit de trei zile le prinzi pe toate trei.

Câte zile îmi trebuie pentru un circuit al mănăstirilor din Bucovina?

Trei zile acoperă cele opt biserici UNESCO plus Putna, Dragomirna și Bogdana, dacă îți faci baza la Suceava sau la Gura Humorului. În două zile vezi partea esențială: Voroneț, Humor, Moldovița, Sucevița și Putna. Într-o singură zi nu are rost să pornești din alt județ.

Unde este îngropat Ștefan cel Mare?

La Mănăstirea Putna, în gropnița bisericii, sub un baldachin de marmură albă. Mănăstirea a fost prima lui ctitorie, începută în 1466 și sfințită pe 3 septembrie 1469. Ștefan cel Mare a fost canonizat în 1992 și este prăznuit pe 2 iulie.

Când e cea mai bună perioadă pentru un circuit în Bucovina?

Din mai până în octombrie, când drumurile de munte sunt sigure și frescele se văd în lumină bună. Septembrie e luna cea mai potrivită, cu vreme încă blândă și cu mult mai puțini turiști decât în august. Iarna se poate merge, dar unele drumuri laterale, mai ales spre Sihăstria Putnei și peste pasul Ciumârna, cer mașină pregătită.