Pelerinaj la Muntele Athos: ghid complet pentru pelerinul român

Muntele Athos e o peninsulă din nordul Greciei în care, de peste o mie de ani, trăiesc numai călugări. Ortodocșii îi spun Grădina Maicii Domnului. Are douăzeci de mănăstiri mari și, în jurul lor, schituri și chilii, între care și câteva românești, unde se slujește în limba noastră. Ca să intri îți trebuie un permis special, un loc pe vapor și o rezervare la fiecare mănăstire unde dormi. Mai jos găsești ce s-a schimbat în ultimii doi ani și ce trebuie pus la punct înainte de drum.

Ce este Muntele Athos

Peninsula e cel mai estic dintre cele trei „degete” ale Halkidikiului și se termină cu vârful Athos, înalt de 2.033 de metri. Constituția Greciei, la articolul 105, o numește parte autonomă a statului grec: e sub suveranitate greacă, dar bisericește ține de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. O conduce Sfânta Chinotită de la Karyes, un consiliu cu câte un reprezentant din fiecare mănăstire.

Cele 20 de mănăstiri stăpânesc tot pământul și au o ordine veche de rang. Prima e Marea Lavră, ridicată în 963 de Sfântul Atanasie Athonitul, cu sprijinul lui Nichifor Focas, devenit împărat în același an. Din 1988 Athosul e în patrimoniul mondial UNESCO, atât pentru clădiri, cât și pentru natură. Aici se ține calendarul vechi, iar în cele mai multe mănăstiri ceasul merge după ora bizantină: ziua începe la apus, așa că ora de pe ceasul din turn nu seamănă cu cea de pe telefon.

Diamonitirionul, permisul de intrare

Fără diamonitirion nu urci pe vapor. Îl eliberează Biroul Pelerinilor, care ține de Sfânta Epistasie, adică de conducerea de la Karyes. Rezervarea se face la biroul din Tesalonic (strada Egnatia 109), la telefonul pentru pelerinii străini +30 2310 252578 sau pe e-mail. Permisul propriu-zis îl ridici în dimineața în care intri, de la biroul din Ouranoupoli, la câțiva pași de port.

Ce s-a schimbat din 1 ianuarie 2025. Sfânta Epistasie a strâns regulile: un grup de pelerini are acum cel mult cinci oameni (fac excepție elevii și militarii), mănăstirile de obște primesc cel mult 200 de pelerini pe lună, iar dacă vrei să dormi în altă mănăstire decât cea din rezervare, îți trebuie aprobare dinainte. Pe scurt, nu mai poți pleca de la o mănăstire la alta după cum te taie capul, cum se făcea înainte.

Separat de permis, cazarea se rezervă direct la fiecare mănăstire, la telefon sau pe e-mail, de multe ori numai în greacă sau engleză. Dacă vrei să mai stai, prelungirea se cere la Karyes, dar nu e sigur că o primești, mai ales cu regulile noi.

Cum ajungi la Athos

Drumul trece prin Tesalonic. De acolo până în Ouranoupoli sunt cam 150 de kilometri. Autobuzul KTEL Chalkidikis face în jur de trei ore, iar prima cursă pleacă devreme, pe la 5:30, tocmai ca să prinzi vaporul. Dacă vii cu mașina, o lași în parcarea din Ouranoupoli, pentru că mașinile particulare nu intră în peninsulă.

În Athos nu există drum de uscat din afară. Se intră doar pe apă:

• Vaporul mare pe coasta de apus. „Agia Eginitria” (uneori înlocuit de „Axion Estin”) pleacă din Ouranoupoli la 9:45 și ajunge la Dafni, portul principal, cam la 11:45, oprind la mănăstirile de pe coastă. Biletul e sub 10 euro.
• Vedetele rapide fac același drum în 40 până la 50 de minute, la un preț mai mare, iar vaporul „Agia Anna” coboară mai departe spre sud, până la Kafsokalyvia.
• Pe coasta de răsărit merge vedeta „Panagia”, dar din Ierissos, nu din Ouranoupoli. Pleacă la 8:35 și oprește la Iviron și la Morfonou, portul Marii Lavre. Pe vânt se anulează des.

De la Dafni, un microbuz așteaptă vaporul și urcă la Karyes, capitala Athosului, de unde pleacă mai departe microbuze spre mănăstiri. Restul drumurilor sunt de pământ sau poteci vechi de munte. Pe hartă distanțele par mici, dar pe teren într-o zi ajungi, de obicei, la o mănăstire sau două.

Orele vapoarelor sunt cele publicate de ghidurile locale pentru sezonul curent, fiindcă operatorii nu au orar oficial online. Se schimbă iarna și pe vreme rea, așa că întreabă în port cu o zi înainte.

Așezămintele românești

Românii au la Athos o istorie lungă: timp de secole, domnitorii Țării Românești și ai Moldovei au ctitorit și au ajutat multe dintre mănăstiri. Azi, pentru un pelerin din țară, locurile unde se slujește românește sunt de obicei miezul drumului.

Schitul Prodromu

E cel mai mare așezământ românesc, aproape de vârful sudic al peninsulei, și ține de Marea Lavră. Numele înseamnă „Înaintemergătorul”, adică Sfântul Ioan Botezătorul. Primele urme sunt de pe la 1750, dar schitul adevărat l-au organizat, din 1851, doi monahi moldoveni, Nifon și Nectarie. Biserica mare a fost zidită între 1857 și 1866.

Aici se află icoana Maicii Domnului Prodromița. A fost pictată în 1863 de iconarul Iordache Nicolau la Mănăstirea Bucium din Iași, pe atunci metoc al schitului. Potrivit tradiției, bătrânul iconar a lucrat veșmintele, iar fețele Maicii Domnului și ale Pruncului le-a găsit zugrăvite fără să le fi pictat el. De aceea i se spune „nefăcută de mână omenească”. Hramul icoanei e pe 12 iulie.

Din 2025, trei părinți legați de Prodromu sunt sfinți: Sfântul Cuvios Nifon de la Prodromu (13 iulie), Sfântul Cuvios Nectarie Protopsaltul (18 noiembrie) și Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu (24 februarie), fostul stareț al schitului.

Schitul Lacu

Lacu nu e o mănăstire cu ziduri, ci un sat de chilii risipite pe coasta muntelui. Ține de Mănăstirea Sfântul Pavel și e românesc din secolul al XVIII-lea. În 1760, ieromonahul Daniil de la Neamț a zidit biserica mare, cu hramul Sfântul Dimitrie, refăcută între 1900 și 1904. Azi sunt în jur de 15 chilii locuite de monahi români, între care Chilia Buna Vestire.

Chilia Colciu

Chilia Sfântul Gheorghe de la Colciu ține de Vatoped. Aici a trăit părintele Dionisie Ignat, născut în 1909 la Vorniceni, în Botoșani, și trecut la Domnul pe 11 mai 2004. Mulți români au venit la el pentru spovedanie. Pe 30 și 31 august 2025, Patriarhia Ecumenică l-a trecut între sfinți ca Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu, prăznuit pe 11 mai, iar din septembrie 2025 e și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

Mănăstirile mari de pe traseu

Cele mai multe trasee românești trec și pe la câteva dintre marile mănăstiri:

• Marea Lavră, prima în rang, ctitoria Sfântului Atanasie, aproape de Prodromu.
• Vatoped, pe coasta de răsărit, unde se păstrează Brâul Maicii Domnului și icoana făcătoare de minuni Paramythia (Mângâietoarea).
• Iviron, cu icoana Maicii Domnului Portărița (Portaitissa), una dintre cele mai cinstite icoane ale ortodoxiei.
• Hilandar (a sârbilor), Zografu (a bulgarilor) și Sfântul Pantelimon (a rușilor), care arată că Athosul e casa întregii ortodoxii.

De ce nu intră femeile și ce pot face totuși

Tot muntele e închinat Maicii Domnului, cinstită aici ca singura stăpână a locului. De aici vine avatonul, rânduiala veche de o mie de ani care oprește intrarea femeilor în peninsulă. Legea greacă o apără și azi, iar vasele care au femei la bord trebuie să stea la cel puțin 500 de metri de țărm.

Din Ouranoupoli pleacă totuși croaziere de trei ore pe lângă coasta de apus, la 10:30 și la 14:00, de la aproximativ 25 de euro, de pe care se văd opt mănăstiri și portul Dafni. Multe familii fac un drum împărțit: bărbații intră în Athos, iar restul familiei rămâne în Halkidiki sau merge la Tesalonic, la moaștele Sfântului Dimitrie izvorâtorul de mir, sau la mănăstirile de la Meteora, unde intră și femeile. Pelerinajul nostru în Grecia trece prin amândouă.

Reguli și sfaturi pentru drum

• Filmarea e interzisă în toată peninsula. Poze poți face afară, dar nu în biserici și de multe ori nici în curțile mănăstirilor. Pe monahi nu-i fotografia fără să-i întrebi.
• Pantaloni lungi și mâneci lungi, chiar și în august. Pantalonii scurți nu sunt primiți.
• Nu se înoată, iar bicicletele nu au voie.
• Bagaj mic și încălțăminte de munte. Potecile sunt pietruite și urcă mult.
• Bani cash. Diamonitirionul se plătește numai în numerar, iar în peninsulă nu te baza pe card.
• Pregătește-te pentru ora bizantină. Slujba începe noaptea, iar trapeza are ore fixe. Te potrivești tu după mănăstire, nu invers.

Pe scurt

La Athos nu se ajunge pe nepusă masă: permisul se rezervă cu luni înainte, grupurile sunt acum de cel mult cinci oameni, iar fiecare noapte se cere separat la mănăstire. În schimb, câteva zile la Prodromu, la Lacu sau la chilia Sfântului Dionisie de la Colciu rămân pentru mulți pelerini români drumul vieții.

Dacă vrei să vorbim direct despre drumul la Athos, sună-ne la 0771 440 036. Iar dacă te gândești și la un drum cu grup prin nordul Greciei, pelerinajul nostru în Grecia trece prin Salonic și Meteora.

Fotografia din antet: Dimboukas, domeniu public, via Wikimedia Commons