Sfântul Nicolae, 6 decembrie: cine a fost, unde sunt moaștele și de unde vine Moș Nicolae

Duminică, 6 decembrie 2026, se sărbătorește Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Cunoscut de copii ca Moș Nicolae, este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Ortodoxiei. În următoarele paragrafe veți descoperi mai multe despre cine a fost, cum au ajuns moaștele sale de la Mira la Bari, unde e mâna lui dreaptă în București, ce biserici îi țin hramul și de unde vin obiceiurile din ajun.

Când e Sfântul Nicolae în 2026

Data e fixă: 6 decembrie. În 2026 cade duminică. E zi cu cruce roșie, dar nu e zi liberă legală, așa că anul acesta n-o să se simtă diferența.

Sărbătoarea cade în plin Post al Crăciunului, început pe 15 noiembrie. Totuși, la masă se poate pune pește. De Sfântul Nicolae e dezlegare la pește indiferent în ce zi a săptămânii cade. Slujba începe din ajun. Sâmbătă seara e Vecernia, iar duminică dimineață, Utrenia și Liturghia.

Și tot sâmbătă seara, pe 5 decembrie, copiii își pun ghetele la ușă.

Cine a fost Sfântul Nicolae

Despre viața lui adevărată se știu puține lucruri sigure. Foarte puține. Tradiția spune că s-a născut pe la anul 270, la Patara, un oraș din Licia, în sudul Asiei Mici, adică în Turcia de azi. Părinții lui erau creștini și bogați. După ce au murit, Nicolae le-a împărțit averea săracilor.

A ajuns episcop în orașul vecin, Mira. Viețile lui spun că a fost închis în timpul persecuției lui Dioclețian și eliberat sub Constantin cel Mare. Aceste amănunte nu apar în cele mai vechi izvoare, așa că istoricii le tratează cu prudență. Numele lui apare însă pe o listă veche a episcopilor de la Sinodul de la Niceea, din 325. Lista a fost întocmită pe la anul 510, la aproape două sute de ani după sinod.

A murit tot la Mira, pe 6 decembrie, în jurul anului 343, după tradiție. De aici vine data sărbătorii. Prima lui viață completă care s-a păstrat e scrisă de Mihail Arhimandritul, în secolul al IX-lea. Adică la aproape cinci sute de ani după moartea lui.

Poveștile care l-au făcut cunoscut

Faima lui nu vine din cărțile de istorie, ci din câteva povești spuse de secole. Prima, cea mai cunoscută, e cea a celor trei fete. Un om din Mira sărăcise de tot. Nu mai avea ce zestre să le dea fetelor și era gata să le lase de izbeliște. Nicolae a aflat. Noaptea, pe ascuns, a aruncat pe fereastră o pungă cu aur, apoi încă una și încă una, câte una pentru fiecare fată. Așa s-au putut mărita. Din darul acesta făcut în taină pornește tot obiceiul cadourilor de Sfântul Nicolae.

A doua poveste e cea a celor trei voievozi, trei ofițeri osândiți pe nedrept la moarte. Sfântul i s-a arătat în vis împăratului Constantin și l-a mustrat, iar oamenii au fost eliberați. A treia îi privește pe marinari. Pe drum spre Țara Sfântă, corabia lui a fost prinsă de furtună. Nicolae s-a rugat, iar valurile s-au potolit. De aceea e ocrotitorul marinarilor și al călătorilor pe mare.

Mai e una, cea cu palma dată lui Arie la Niceea. E foarte cunoscută la noi, dar apare în scris abia în secolul al XIV-lea, la o mie de ani după sinod. O pomenim pentru că de ea se leagă, în popor, nuielușa lui Moș Nicolae.

Drumul moaștelor: de la Mira la Bari

Vreme de peste șapte sute de ani, Sfântul Nicolae a stat îngropat la Mira, în biserica ridicată pe mormântul lui. Biserica există și azi, în orașul turcesc Demre. În secolul al XI-lea însă, regiunea ajunsese sub stăpânirea turcilor selgiucizi, iar orașele italiene se întreceau să aducă moaștele acasă. Veneția voia. Bari voia.

Au câștigat cei din Bari. În primăvara lui 1087, o corabie cu marinari din Bari a ajuns la Mira. Marinarii au deschis mormântul și au luat cea mai mare parte a osemintelor. Pe 9 mai 1087 au intrat cu ele în portul din Bari. Ziua aceasta se serbează și azi acolo, cu procesiune pe mare. Despre ea am scris separat, în articolul despre sărbătoarea din 9 mai de la Bari.

Pentru moaște s-a ridicat o biserică nouă, bazilica San Nicola. În 1089, papa Urban al II-lea a sfințit cripta și a așezat moaștele în mormântul de sub altar. Restul bazilicii a mai durat. Peste o sută de ani. A fost sfințită abia în 1197. Și Veneția și-a primit partea: în jurul anului 1100, o flotă venețiană în drum spre cruciadă a oprit la Mira și a luat fragmentele rămase. Ele sunt azi la biserica San Nicolò al Lido, din Veneția.

Din mormântul de la Bari se strânge un lichid limpede, numit mir sau mană, pe care credincioșii îl primesc în sticluțe mici. De aici vine și numele de Izvorâtorul de mir, pe care Sfântul Nicolae îl împarte cu Sfântul Dimitrie de la Salonic.

De Sfântul Nicolae la Bari

Pentru cei din Bari, 6 decembrie e „San Nicola dei baresi”, sărbătoarea orașului. Bazilica e catolică, dar ortodocșii vin aici tot anul, din Rusia, din Grecia, din Serbia, din România. În criptă se slujesc și Liturghii ortodoxe, la moaște, mai ales pentru grupurile de pelerini.

Programul din 2025 arată cum decurge ziua. Bazilica se deschide la 4:00 dimineața, iar prima Liturghie e la 5:00. Seara, la 18:00, arhiepiscopul de Bari slujește Liturghia mare, după care statuia sfântului e purtată în procesiune prin orașul vechi. Ziua se încheie cu focuri de artificii în port. În anii trecuți, pentru pelerinii ortodocși a fost și o Liturghie dimineața, între 7:30 și 9:30, la biserica San Gregorio, chiar lângă bazilică.

Pe 5 și 6 decembrie e înghesuială mare, iar cazarea din centru se scumpește. Vreți să stați liniștit la moaște? Alegeți altă zi din săptămână.

Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, la București

Nu trebuie să mergeți până în Italia ca să vă închinați. La Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, în Piața Sfântul Gheorghe, se păstrează mâna dreaptă a Sfântului Nicolae. Biserica e ultima ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Moaștele? Sunt aici de mai bine de patru sute de ani.

Cum au ajuns? Sunt două povești. Una spune că Mihai Viteazul a trimis la Bari un cleric grec să ceară moaștele. Cealaltă, că arhiepiscopul de Bari i le-a dăruit domnitorului. Sigur e ce scrie pe raclă. Mâna a fost ferecată în aur de „Io Mihail Voievod și Doamna Stanca”, în anul 7108 de la facerea lumii, adică pe la 1600. Lucrarea a fost purtată de grijă de mitropolitul Eftimie al Țării Românești. Tradiția mai spune că Doamna Stanca l-a visat pe sfânt cerându-i să-i ducă mâna la biserica Sfântul Gheorghe. A doua zi, domnitorul, doamna și fiul lor, Nicolae Pătrașcu, au dus-o acolo.

În zilele obișnuite, racla stă într-un baldachin, în partea stângă a naosului. Pentru sărbătoarea din 6 decembrie, e scoasă de obicei în pridvor, ca să se poată închina mai mulți oameni deodată. În 2025, zilele de închinare au ținut între 4 și 8 decembrie. Lângă mâna Sfântului Nicolae a stat atunci și o parte din moaștele Sfintei Mucenițe Paraschevi, aduse din Grecia. În 2023, pe 6 decembrie, Acatistul Sfântului Nicolae a fost la 8:30, iar Liturghia la 10:00.

Biserica e în centrul vechi, la capătul străzii Lipscani. Cel mai simplu ajungeți cu metroul, la Piața Unirii, apoi mai mergeți câteva minute pe jos.

Biserici care țin hramul Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae e ocrotitorul a sute de biserici din România, de la catedrale la bisericuțe de sat. Câteva au și o istorie care merită drumul:

Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului. Biserica de piatră a fost începută în 1495 de Vlad Călugărul, domn al Țării Românești ajuns în pribegie la Brașov. Neagoe Basarab a trimis în 1519 bani și meșteri ca s-o termine, mai mare. Lângă ea e clădirea vechii școli românești, azi muzeu.

Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. A ridicat-o Ștefan cel Mare. Și repede: între iunie 1491 și august 1492. După ce Iașiul a devenit capitală, aproape toți domnii Moldovei au fost unși aici, iar ultimul a fost Grigore Alexandru Ghica, în 1849. Arhitectul francez Lecomte du Noüy a refăcut-o din temelii între 1884 și 1904. E pe bulevardul Ștefan cel Mare, aproape de Palatul Culturii, așa că o puteți vedea și când veniți la Sfânta Parascheva.

Biserica Domnească din Curtea de Argeș. Ridicată în secolul al XIV-lea, începută de Basarab I și terminată sub Nicolae Alexandru, e cea mai veche ctitorie domnească din Țara Românească. Pictura dinăuntru e din anii 1364-1369. Puteți s-o vedeți în aceeași zi cu Mănăstirea Curtea de Argeș, din drumul de o zi de lângă București.

Biserica Rusă din București. Biserica cu turle aurite de lângă Universitate, pe strada Ion Ghica, a fost zidită între 1905 și 1909 pentru Ambasada Rusiei și poartă tot hramul Sfântului Nicolae. Din 1992 e paraclisul studenților.

Moș Nicolae: ghetele, nuielușa și Sânnicoară

Pentru copii, 6 decembrie înseamnă un singur lucru: ghetele. În seara de 5 decembrie le curăță bine și le pun la ușă. Dimineața găsesc în ele dulciuri, fructe și, uneori, o nuielușă. Etnologul Doina Ișfănoni o explică simplu: e un avertisment, prin care Moș Nicolae îi aduce aminte copilului să fie cuminte.

Darurile pornesc din povestea celor trei fete și a aurului aruncat pe fereastră, în taină. În Apus, obiceiul darurilor de Sfântul Nicolae e vechi de câteva sute de ani. De la olandezi, cu al lor Sinterklaas, a plecat în America și a ajuns, cu timpul, Moș Crăciun.

La sate, sfântul are și un chip mai vechi. În Ardeal i se spunea Sânnicoară, iar până la Marea Unire cei care îi purtau numele erau colindați pe 6 decembrie. Legendele din popor îl pun să păzească Soarele, împreună cu Sântoader, ca să nu fugă de pe cer. Altele îl arată călare pe un cal alb, semn al primei zăpezi. Și se mai zice că pe 6 decembrie Moș Nicolae își scutură barba, iar atunci începe să ningă. Tot de Sfântul Nicolae, feciorii se strângeau în cete și își alegeau gazda la care aveau să repete colindele de Crăciun.

La Bari, de Sfântul Nicolae

Bari e un oraș mic și liniștit, cu orașul vechi strâns în jurul bazilicii. În câteva ore ajungeți la Alberobello, cu casele trulli, și la Matera, orașul săpat în stâncă. Pelerinajul nostru în Italia e gândit în jurul zilei de 6 decembrie. Vă închinați la moaște și stați la slujbă. Apoi, sudul Italiei. Pentru date și locuri libere, sunați la 0771 440 036.

Fotografia din antet: bazilica San Nicola din Bari, Bernard Gagnon, CC0, via Wikimedia Commons