Sfântul Dimitrie cel Nou 2026: pelerinajul de pe Dealul Patriarhiei

Pe data de 27 octombrie 2026, Dealul Patriarhiei din București se va umple de oamenii care vor veni la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Capitalei. Este al doilea mare pelerinaj din toamna aceasta, după cel de la Iași, și singurul la care puteți ajunge cu metroul. Mai jos găsiți cum va decurge acest pelerinaj, ce se întâmplă în fiecare zi și cum a ajuns un păstor de pe malul Lomului să fie patronul unui oraș întreg.

Când e hramul în 2026 și cât ține pelerinajul

Sfântul Dimitrie cel Nou e prăznuit în fiecare an pe 27 octombrie. În 2026 pică marți.

Pelerinajul însă nu ține o zi. Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor și-au anunțat programul pe 15 octombrie: în 2026 pelerinajul ține unsprezece zile, între 18 și 28 octombrie. Față de anul trecut se schimbă două lucruri. Pridvorul catedralei e în restaurare, așa că în primele zile moaștele stau înăuntru. Iar procesiunea Calea Sfinților cade sâmbătă, nu joi.

Racla lui nu stă singură. În 2026 sunt aduse alături moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Ierarh Nectarie. Din 24 octombrie vine și racla Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea, purtată în procesiunea de sâmbătă în coloana care pleacă de la Sfântul Spiridon Nou.

Nu confundați cei doi Sfinți Dimitrie

Confuzia e aproape obligatorie. Doi sfinți cu același nume, prăznuiți în zile la rând, în aceeași săptămână:

• 26 octombrie: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ostaș din Tesalonic, mort ca mucenic pe la începutul secolului al IV-lea. Despre el, moaștele lui de la Salonic și Sâmedru am scris un ghid separat despre Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir.
• 27 octombrie: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou de la Basarabov, călugăr, ale cărui moaște stau la București. El e ocrotitorul orașului.

Pelerinajul de pe Dealul Patriarhiei e închinat celui de-al doilea. Doar că, la fel ca în 2025, și anul acesta sunt aduse acolo moaște ale primului, iar în seara de 25 octombrie i se face priveghere chiar pe deal. Pelerinii îi cinstesc, de fapt, pe amândoi.

Cine a fost Sfântul Dimitrie cel Nou

S-a născut în satul Basarabov, pe râul Lom, la câțiva kilometri de Ruse, în Bulgaria de azi. Tradiția românească îl pune în vremea fraților Petru și Asan, adică în secolele al XII-lea și al XIII-lea, când la sud de Dunăre era un stat al vlahilor și al bulgarilor. Unele surse bulgărești îi pun însă moartea mult mai târziu, în 1685. Nu se știe sigur.

Ce se știe e povestea, păstrată aproape identic de ambele tradiții. A fost păstor de vite în satul lui. Apoi a intrat într-o mănăstire din valea Lomului și, după o vreme, s-a retras singur într-o peșteră mică de pe malul râului, unde a trăit ani mulți în post și rugăciune. Când a simțit că îi vine sfârșitul, s-a așezat între două pietre și a murit acolo.

Cum au fost găsite moaștele

Multă vreme, nimeni n-a știut unde odihnește. Apoi a venit o viitură. Lomul a mișcat cele două pietre și a luat trupul cu el, în apă. Sfântul i s-ar fi arătat în vis unei fete bolnave din partea locului și i-ar fi spus să-l scoată din râu. Părinții fetei au mers la mal cu preoți și cu oameni din sat. L-au găsit întreg.

Moaștele au stat de atunci în biserica din Basarabov. Acolo erau și în 1768, când a izbucnit un nou război între Rusia și Imperiul Otoman.

Cum au ajuns la București, pe 13 iulie 1774

În anii războiului, generalul rus Ivan Petrovici Saltîkov a luat moaștele din Basarabov, ca să nu fie pângărite. Voia să le ducă în Rusia. Aici intră în poveste un negustor bucureștean, Hagi Dimitrie, om bogat care fusese în pelerinaj la Ierusalim, de unde și titlul de hagi din fața numelui. El și mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, l-au rugat pe general să lase moaștele la București. Generalul a primit. A păstrat doar mâna dreaptă, pe care a trimis-o la Lavra Pecerska din Kiev.

Pe 13 iulie 1774, trupul sfântului a fost așezat în catedrala mitropolitană de pe deal. Stă acolo de 252 de ani.

În 2024, la împlinirea a două sute cincizeci de ani, Sfântul Sinod a hotărât ca ziua de 13 iulie să devină o a doua sărbătoare a sfântului, Aducerea moaștelor la București. Prima ediție s-a ținut chiar atunci, cu o procesiune prin centrul orașului în seara de 12 iulie.

De ce îl numesc bucureștenii ocrotitorul lor

Titlul nu e o formulă de politețe. În 1792, pe vremea mitropolitului Filaret al II-lea, sfântul a fost declarat ocrotitor al Bucureștiului. Motivul se vede din ce a urmat. De câte ori orașul a dat de necaz, moaștele au fost scoase pe străzi, iar lista de-a lungul secolului al XIX-lea e lungă: ciuma de pe vremea lui Caragea, din 1813; o secetă din 1827, sub Grigore Ghica, când ploaia ar fi venit la trei zile după procesiune; holera din 1831, când, sub generalul rus Pavel Kiseleff, racla a fost dusă pe Câmpia Filaretului, iar morții, care ajunseseră la 160 pe zi, au început să scadă.

Mai e o întâmplare pe care bucureștenii o povestesc cu plăcere. În Primul Război Mondial, când orașul era sub ocupație germană, niște soldați bulgari au încercat să ia moaștele și să le ducă înapoi peste Dunăre. Le-au urcat într-o mașină. Tradiția spune că s-au învârtit toată noaptea pe străzi fără să găsească drumul spre Giurgiu. Dimineața au fost prinși. Protestul bucureștenilor a făcut ca moaștele să se întoarcă la catedrală.

Abia în secolul XX a devenit sfânt al întregii țări. Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului în 1950, iar proclamarea solemnă s-a făcut pe 27 octombrie 1955, chiar de ziua lui, la peste o sută optzeci de ani după ce ajunsese la București.

Catedrala în care se află astăzi

Catedrala Patriarhală e una dintre cele mai vechi biserici mari din București. A fost ridicată între 1656 și 1658 de domnitorul Constantin Șerban, cu hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena. Zece ani mai târziu, în 1668, Radu Leon a mutat aici scaunul mitropolitului Țării Românești. Din 1925 e catedrala Patriarhiei.

Racla sfântului stă în catedrală, sub un mozaic cu chipul lui. În afara zilelor de hram intrați, vă închinați și ieșiți în câteva minute.

Ce se întâmplă, concret, în zilele pelerinajului

În primele zile, racla nu pleacă de pe deal. În alți ani era scoasă dimineața în pridvorul catedralei, cu arcadele lui pictate. În 2026 pridvorul e în restaurare, așa că între 18 și 23 octombrie moaștele stau înăuntru, în catedrală, și vă puteți închina între 7:00 și 21:00. E perioada liniștită. Vin mai ales bucureștenii, înainte sau după serviciu.

Totul se schimbă în ziua procesiunii, anul acesta sâmbătă, 24 octombrie. Calea Sfinților are, la București, două coloane. Prima pleacă de la Catedrala Patriarhală cu racla Sfântului Dimitrie și coboară pe strada Patriarhiei și pe bulevardul Regina Maria. A doua pornește de la Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon Nou, cu celelalte moaște, și vine pe strada Bibescu Vodă. Cele două se întâlnesc la baza dealului și urcă împreună spre catedrală, unde Patriarhul primește raclele. De acolo sunt duse în Baldachinul Sfinților. În 2025, de la baldachin, închinarea a ținut zi și noapte. Pentru 2026, comunicatul nu dă orele de la baldachin, așa că verificați pe basilica.ro înainte să plecați noaptea.

Pe 27, Liturghia de hram se oficiază afară, la Altarul de vară. Altfel n-ar încăpea lumea. Tot afară, la Altarul de vară, se țin și privegherile din serile de 25, 26 și 27 octombrie.

Pe deal sunt punct de prim ajutor și toalete pentru pelerini. Se împarte și mâncare. În 2025, preoții din protoieriile Ploiești Nord și Ploiești Sud au împărțit peste 2.000 de sandvișuri și sticle cu apă într-o singură după-amiază, iar împărțitul a continuat în fiecare zi până pe 28.

Când e rândul cel mai scurt

Pentru București nu am găsit cifre oficiale despre rând, cum publică de ani buni Iașiul. Ce spune Patriarhia însă e clar. Și în 2026 le recomandă familiilor cu copii mici să vină între 18 și 23 octombrie, înainte de procesiune, ca să evite aglomerația din ultimele zile.

Regula e aceeași ca la Iași. Vârful e în weekendul dinaintea hramului și în ziua hramului, când ajung autocarele din provincie. Nopțile sunt mai libere decât după-amiezele. Iar după hram, rândul scade dintr-odată.

Ce să luați cu voi

Sfârșitul lui octombrie la București poate fi cald la prânz și rece, cu ploaie, seara. Oricum ar fi, stați mult în picioare, afară.

• Haine în straturi și ceva de ploaie. Umbrela e mai bună decât gluga, dacă stați ore întregi.
• Apă și ceva de mâncare. Se împarte și pe deal, dar nu vă bazați doar pe asta.
• Pantofi comozi, purtați deja. Rândul urcă pe deal, pe caldarâm.
• Telefonul încărcat și, dacă aveți, o baterie externă.
• Pomelnicele scrise de acasă și acatistul sfântului. Aveți timp să-l citiți la rând.
• Medicamentele obișnuite, mai ales dacă veniți cu părinți în vârstă.

Cum ajungeți pe Dealul Patriarhiei

Catedrala e chiar în centru, la câteva minute de Piața Unirii. Dealul e mic, dar pantele sunt abrupte, așa că socotiți un urcuș scurt.

• Cu metroul. Cea mai bună variantă. Coborâți la Piața Unirii, unde opresc M1, M2 și M3, și urcați pe jos spre deal.
• De la gară. Din Gara de Nord luați M1 și coborâți tot la Piața Unirii, fără schimbare.
• Cu mașina. Se poate, dar zona e aglomerată și locurile de parcare dispar repede. Lăsați mașina mai departe și veniți cu metroul.
• Cu grupul organizat. Dacă veniți din provincie, autocarul vă lasă aproape de deal și vă ia la ora stabilită. Nu mai căutați parcare și nu mai stați cu ochii pe ceas.

Dacă veniți cu grupul de departe, merită să legați ziua de alte mănăstiri. Cernica, Pasărea și Căldărușani sunt la mai puțin de o oră de centru. Le găsiți în ghidul nostru despre mănăstirile de lângă București.

Dacă aveți o zi în plus: Basarabov

Satul sfântului e la mai puțin de o sută de kilometri de București. Treceți Dunărea pe podul dintre Giurgiu și Ruse, unde se plătește taxă, apoi mergeți cam zece kilometri spre sud, pe valea Lomului.

Acolo e mănăstirea din stâncă a Sfântului Dimitrie. E singura mănăstire rupestră din Bulgaria în care se mai slujește. Apare într-un registru otoman de impozite din 1431. A fost părăsită, apoi refăcută în 1937 de un călugăr pe nume Hrisant. Urcați pe o scară săpată în piatră până la biserica din peșteră. Jos, la râu, e piatra care arată locul unde au fost găsite moaștele. Luați buletinul cu voi.

Dacă nu puteți ajunge în octombrie

Racla stă în Catedrala Patriarhală tot anul. Într-o zi obișnuită urcați dealul, intrați, vă închinați și plecați fără niciun rând.

Și mai e, de doi ani, 13 iulie, ziua aducerii moaștelor la București. E o sărbătoare nouă, încă mică, la care veniți vara, fără frig și fără mulțime.

Toamna are însă două mari pelerinaje, la două săptămâni unul de altul. Dacă vreți să le faceți pe amândouă, citiți și ghidul pentru pelerinajul la Sfânta Parascheva din Iași, pe 14 octombrie. Pentru locurile cu moaște la care oamenii vin după ajutor, citiți articolul despre mănăstirile făcătoare de minuni.

Dacă veniți cu un grup din provincie, sunați la 0771 440 036 și vă spunem cum se poate lega ziua de hram de mănăstirile din jurul Bucureștiului.

Fotografia din antet: Chainwit., CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons