Mănăstiri făcătoare de minuni din România: 13 locuri de pelerinaj

Sunt mănăstiri în România la care lumea nu ajunge din întâmplare. Nu se opresc acolo turiștii în drum spre munte, ci vin oameni cu un gând anume, uneori de la sute de kilometri, uneori an de an, în aceeași zi. O icoană care a lăcrimat, o raclă cu moaște, un izvor la care se spune că s-au făcut vindecări. Am strâns aici locurile despre care se vorbește cel mai des, cu ce se știe sigur despre fiecare și cu ce ar trebui să ai în minte înainte să pleci.

Ce înseamnă, de fapt, „făcătoare de minuni”

Expresia se folosește foarte larg și merită lămurită de la început, ca să nu pleci cu așteptări greșite. Biserica Ortodoxă nu învață că o icoană sau o raclă ar avea putere în ea însăși, ca un obiect. Ceea ce se mărturisește este că lucrarea vine de la Dumnezeu, prin rugăciunea omului și prin mijlocirea sfântului zugrăvit în icoană sau ale cărui moaște se află acolo.

În practică, o icoană ajunge cunoscută în două feluri. Fie s-a întâmplat ceva cu ea, o lăcrimare consemnată de martori, cum e cazul celei de la Nicula, fie s-a adunat în timp un șir lung de mărturii ale unor oameni care spun că li s-a rezolvat ceva după ce s-au rugat acolo. Al doilea caz e cel mai frecvent, și tot el explică de ce unele mănăstiri mici, fără istorie spectaculoasă, au cozi mai lungi decât ctitorii domnești vechi de cinci sute de ani.

Dacă vrei mai întâi imaginea de ansamblu, avem ghidul cu mănăstirile din România pe regiuni. Mai jos e altceva: o listă făcută nu după arhitectură sau vechime, ci după motivul pentru care oamenii bat drumul până acolo.

Icoane făcătoare de minuni

Mănăstirea Nicula, județul Cluj

Cel mai cunoscut loc de acest fel din Transilvania, în satul Nicula din comuna Fizeșu Gherlii, la câțiva kilometri de Gherla. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost pictată în 1681 de preotul Luca din Iclod și a intrat în istorie optsprezece ani mai târziu: între 15 februarie și 12 martie 1699, martorii au consemnat că icoana a lăcrimat. De atunci, Nicula a devenit punctul de adunare al pelerinilor din tot Ardealul.

Icoana a trecut prin destule în trei secole. A fost mutată, ascunsă, iar în 1964 a fost găsită tăinuită într-un zid. A fost restaurată în 1991 și s-a întors la mănăstire. Ziua în care se vede cel mai limpede ce înseamnă Nicula pentru oameni este 15 august, la Adormirea Maicii Domnului, când mii de pelerini urcă dealul pe jos, mulți dintre ei venind cu o zi înainte și dormind pe iarbă. Al doilea hram e pe 8 septembrie, la Nașterea Maicii Domnului.

Nicula e cunoscută și pentru altceva: aici s-a format cea mai importantă școală de icoane pe sticlă din România. Dacă ai văzut vreodată o icoană țărănească pictată pe sticlă, cu culori tari și contur negru, foarte probabil venea de aici.

Mănăstirea Ghighiu, județul Prahova

La câțiva kilometri de Ploiești, deci la mai puțin de o oră de București. Mănăstirea de azi s-a ridicat pe locul unui schit vechi de secol XVI, iar biserica mare a fost începută în 1858 și sfințită pe 31 martie 1866. Pictura e semnată de Gheorghe Tattarescu, din 1864, ceea ce ar fi destul ca să merite oprirea chiar și fără restul.

Numai că oamenii vin aici pentru icoana Maicii Domnului numită Siriaca, o lucrare din secolul al XVI-lea dăruită mănăstirii în 1958 de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, din Siria. De la ea i-a rămas și numele. Hramul mănăstirii e la Izvorul Tămăduirii, în prima vineri după Paști, iar obștea numără în jur de cincizeci de maici.

Ghighiu intră ușor într-o zi de drum pornită din Capitală. Am pus-o și în lista cu mănăstirile de lângă București, unde găsești și celelalte opriri care se leagă bine cu ea.

Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov

La poalele Munților Făgăraș, într-una dintre cele mai frumoase curți de mănăstire din țară. Prima biserică, de lemn, a fost ridicată de Preda Brâncoveanu în 1657, iar cea de piatră de nepotul lui, domnitorul Constantin Brâncoveanu, între 1696 și 1707. În 1785, generalul habsburgic Preiss a dărâmat-o cu tunul, în timpul prigoanei împotriva ortodocșilor din Transilvania, și a rămas în ruină mai bine de un secol.

Refacerea a început în 1926, sub mitropolitul Nicolae Bălan, și s-a încheiat cu sfințirea din 1946. Aici se află o veche icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ferecată în argint, în fața căreia se oprește aproape fiecare pelerin care intră în biserică. Hramul e la Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august.

Sâmbăta are și o legătură pe care mulți o caută anume: între 1940 și 1944 a fost aici protosinghel părintele Arsenie Boca, iar chilia lui se vizitează. Despre el revin mai jos, la Prislop.

Mănăstirea Dintr-un Lemn, județul Vâlcea

În comuna Frâncești, la vreo douăzeci și cinci de kilometri sud de Râmnicu Vâlcea. Numele vine dintr-o legendă pe care ți-o spune oricine de acolo: un călugăr ar fi găsit icoana Maicii Domnului în scorbura unui stejar bătrân și, auzind un glas, ar fi făcut din același lemn o bisericuță. De aici, Dintr-un Lemn.

Icoana e adevărata comoară a locului și e obiect de dispută între specialiști. Profesorul André Grabar a susținut că ar fi foarte veche, pictată după un model atribuit Apostolului Luca. Ipoteza cu mai mulți susținători azi, a profesorului I. D. Ștefănescu, o dă drept lucrare de la Bizanț sau de la Athos, după un model mai vechi, pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Biserica de piatră e legată de Matei Basarab, care consemnează în 1640 că a întemeiat mănăstirea, și de boierul Preda Brâncoveanu, ruda lui. Hramul e Nașterea Maicii Domnului.

Se vizitează perfect împreună cu restul județului. Traseul complet e în ghidul nostru despre mănăstirile din Vâlcea.

Mănăstirea Neamț și Mănăstirea Bistrița, județul Neamț

Două mănăstiri din același județ, fiecare cu icoana ei căutată. La Mănăstirea Neamț, în biserica ridicată de Ștefan cel Mare, se află vechea icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită și Lidianca, despre care tradiția spune că a fost dăruită lui Alexandru cel Bun de un împărat bizantin. Tot acolo sunt și moaștele Cuviosului Paisie de la Neamț, starețul care a schimbat fața monahismului moldovenesc la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

La Mănăstirea Bistrița, la opt kilometri de Piatra-Neamț, se păstrează icoana Sfintei Ana, dăruită în 1401 doamnei Ana de împărăteasa Irina, soția lui Manuel al II-lea Paleologul, și adusă cu alai domnesc în 1407. La ea vin mai ales familiile care se roagă pentru copii, iar asta se vede în felul cum arată coada din zilele de hram.

Amândouă intră într-un circuit cu celelalte opt din zonă, descris pe larg în articolul despre mănăstirile din Neamț.

Mănăstiri cu moaște de sfinți

Aici e a doua categorie de pelerinaj, și de departe cea cu cele mai mari aglomerări din an. Diferența practică față de icoane e simplă: la moaște se stă la rând, uneori ore bune, și racla se scoate afară din biserică în zilele de hram, tocmai ca să încapă lumea.

Cuvioasa Parascheva, Catedrala Mitropolitană din Iași

Cel mai mare pelerinaj din România. Cuvioasa Parascheva s-a născut în secolul al X-lea la Epivat, în Tracia, iar moaștele ei au fost aduse de la Constantinopol de domnitorul Vasile Lupu, în 1641, și așezate întâi la biserica Trei Ierarhi, ctitoria lui. Din 1889 se află în Catedrala Mitropolitană.

Prăznuirea e pe 14 octombrie, iar în zilele dinaintea ei Iașul se umple: rândul la raclă ține câteva sute de metri și lumea așteaptă cu orele, pe ploaie sau pe frig. Dacă mergi atunci, du-te pregătit. Am scris separat un ghid pentru pelerinajul la Sfânta Parascheva, cu ce trebuie știut despre program și acces.

Sfântul Dimitrie cel Nou, Catedrala Patriarhală din București

Ocrotitorul Bucureștiului. A trăit în secolul al XVII-lea în satul bulgăresc Basarabovo, de unde i-a rămas și numele de Basarabov. Moaștele au ajuns în Țara Românească în timpul războiului ruso-turc din 1768 până în 1774: generalul rus Ivan Saltîkov le luase, iar un negustor român, Hagi Dimitrie, l-a înduplecat să le lase aici. Au fost așezate în 13 iulie 1774 la Mitropolia Bucureștiului, azi Catedrala Patriarhală, unde se află și acum.

Prăznuirea e pe 27 octombrie, iar racla se scoate atunci pe Dealul Mitropoliei, sub baldachin, ca să poată trece lumea pe lângă ea. Detaliile despre program și acces sunt în ghidul despre pelerinajul la Sfântul Dimitrie cel Nou.

Sfânta Muceniță Filofteia, Curtea de Argeș

Poate cea mai mișcătoare poveste din listă. Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea și a murit copil, la doisprezece ani, ucisă chiar de tatăl ei, pentru că împărțea săracilor mâncarea din casă. Moaștele ei au rămas la Târnovo până după 1393, iar apoi au fost dăruite domnitorului Mircea cel Bătrân și aduse la Curtea de Argeș, unde se află și azi.

Biserica Ortodoxă Română i-a întins cinstirea în toată țara în 1950, iar prăznuirea e pe 7 decembrie. Filofteia e considerată ocrotitoarea Țării Românești, iar la racla ei vin foarte multe familii cu copii bolnavi. Mănăstirea are și un al doilea motiv de vizită, pe care îl știe toată lumea: e biserica lui Neagoe Basarab, cea din legenda Meșterului Manole.

Sfântul Ioan cel Nou, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava

Ocrotitorul Bucovinei. A fost negustor din Trapezunt, născut pe la 1300, și a fost ucis în 1332 la Cetatea Albă după ce a refuzat să se lepede de Hristos. Alexandru cel Bun i-a adus moaștele la Suceava în 1402, întâi la biserica Mirăuți, iar din 1589 la biserica mitropolitană, ridicată de Bogdan al III-lea și de Ștefăniță Vodă.

Moaștele au lipsit din țară în două rânduri. Au fost duse în Polonia, la Jolkiew, în 1686, și s-au întors abia în 1783, după aproape un secol, iar în Primul Război Mondial au fost adăpostite la Viena și readuse după 1918. Prăznuirea principală, cea a aducerii moaștelor, e pe 24 iunie, când Suceava adună zeci de mii de pelerini. Biserica în sine e monument UNESCO, cu fresce exterioare din secolul al XVI-lea, așa că merge legată de circuitul mănăstirilor din Bucovina.

Sfântul Grigorie Decapolitul, Mănăstirea Bistrița din Vâlcea

În comuna Costești, la poalele Munților Căpățânii. Sfântul Grigorie Decapolitul a trăit între 797 și 842 și a fost un monah bizantin care a propovăduit împotriva iconoclasmului. Boierul Barbu Craiovescu a cumpărat moaștele și le-a adus în Țara Românească în 1497, la mănăstirea pe care tot el o refăcuse. Sunt acolo și acum, întregi, ceea ce e o raritate. Prăznuirea e pe 20 noiembrie.

Bistrița e și un loc frumos în sine, cu Peștera Sfântului Grigorie deasupra mănăstirii și cu drumul spre Arnota care urcă din spate. E una dintre opririle importante din circuitul vâlcean.

Izvoare, cruci și morminte la care se merge

Mănăstirea Dervent, județul Constanța

În Dobrogea, lângă satul Canlia din comuna Lipnița, nu departe de Dunăre. Locul e legat de creștinismul cel mai vechi de pe teritoriul țării: tradiția spune că aici au fost uciși, pe vremea împăratului Dioclețian, patru creștini ale căror nume nu s-au păstrat, iar pe locul martiriului lor ar fi crescut din pământ patru cruci de piatră. Ele au fost redescoperite, după tradiție, de un cioban surdomut, după războiul din 1877 și 1878.

La aceste cruci vin oamenii. Se roagă lângă ele pentru vindecare, iar mănăstirea are hramul la Izvorul Tămăduirii, alături de cel al Cuvioasei Parascheva, pe 14 octombrie. Mănăstirea propriu-zisă e nouă: a fost întemeiată în 1923 de episcopul Ilarie Teodorescu, biserica a fost începută în 1936 și sfințită pe 13 septembrie 1942. În 1959, prin Decretul 410, a fost închisă zece ani, a funcționat apoi ca biserică de parohie și s-a redeschis pe 2 februarie 1990.

Mănăstirea Prislop, județul Hunedoara

La Silvașu de Sus, în Hunedoara. Mănăstirea e veche, din secolul al XIV-lea, dar motivul pentru care azi are parcare plină în fiecare weekend e altul: aici e mormântul părintelui Arsenie Boca (1910 până în 1989), duhovnicul cu cea mai mare căutare din România ultimului secol.

De curând, statutul lui s-a schimbat oficial. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, cu numele de Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop. Proclamarea generală a canonizării a avut loc pe 4 februarie 2025, în Anul Centenar al Patriarhiei Române, împreună cu alți cincisprezece sfinți români din perioada comunistă, iar proclamarea locală s-a făcut pe 28 noiembrie 2025, chiar la Prislop, cu douăzeci și opt de ierarhi slujitori. Prăznuirea e pe 28 noiembrie.

Ce înseamnă asta practic pentru cine merge acolo: ziua de 28 noiembrie devine, de acum, cel mai aglomerat moment din an la Prislop. Detalii despre drum și despre ce vezi la fața locului sunt în articolul dedicat Mănăstirii Prislop.

Unde mergi și când

Programul de vizitare, orarul slujbelor și posibilitățile de cazare diferă de la o mănăstire la alta și se schimbă în posturi și la hramuri. Un telefon dat înainte de plecare te scutește de drum degeaba.

Cum te pregătești pentru un asemenea pelerinaj

• Alege între atmosferă și liniște. La hram vezi pelerinajul în toată puterea lui, dar stai la coadă cu orele. Într-o zi obișnuită de peste săptămână ai biserica aproape goală și timp să te rogi fără să te grăbească nimeni din spate.
• La moaște se stă la rând, uneori pe frig. Pentru 14 octombrie la Iași sau 27 octombrie la București, îmbracă-te în straturi, ia apă și ceva de mâncare și nu porni cu copii mici la ore de vârf.
• Ținută decentă, cu umerii și genunchii acoperiți. Multe mănăstiri au fuste și baticuri la intrare pentru cine nu are ținuta potrivită, dar nu te baza pe asta.
• Nu fotografia în biserică fără să întrebi, și cu atât mai puțin racla sau icoana în timpul închinării. În multe locuri e interzis, iar în restul e pur și simplu nepotrivit.
• Dacă vrei să vorbești cu un duhovnic, întreabă din timp. La mănăstirile mari, în zilele de pelerinaj, părinții sunt la slujbe și la spovedanii de dimineață până noaptea și nu au cum să stea de vorbă pe îndelete.
• Cazarea la mănăstire se cere din vreme. Locurile sunt puține peste tot și se ocupă cu luni înainte pentru zilele de hram.

Cum se leagă între ele

Puține dintre locurile de mai sus se vizitează singure, și ar fi și păcat. Nicula intră firesc într-un tur al Clujului și al Someșului. Ghighiu se face jumătate de zi din București. Sâmbăta de Sus se leagă de Făgăraș și de Sibiu. Dintr-un Lemn și Bistrița vâlceană sunt pe același drum cu Hurezi și Cozia. Neamț și Bistrița nemțeană sunt în cea mai deasă zonă monahală din țară. Suceava e capul de pod pentru toată Bucovina, iar Curtea de Argeș prinde bine într-un drum spre Transfăgărășan.

Singurele două care cer un drum făcut anume sunt Dervent, pentru că e departe, la marginea Dunării, și Prislop, dacă mergi de 28 noiembrie. În rest, aproape orice pelerinaj de weekend poate include unul dintre locurile de mai sus fără să lungească drumul cu mai mult de o oră.

Întrebări frecvente

Care sunt cele mai cunoscute mănăstiri făcătoare de minuni din România?

Cele mai căutate de pelerini sunt Nicula, în județul Cluj, pentru icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699, Ghighiu, în Prahova, pentru icoana Siriaca, Dintr-un Lemn, în Vâlcea, Catedrala Mitropolitană din Iași, pentru moaștele Cuvioasei Parascheva, Catedrala Patriarhală din București, pentru moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, Curtea de Argeș, pentru moaștele Sfintei Filofteia, mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, Bistrița din Vâlcea, pentru moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, Dervent, în Dobrogea, și Prislop, în Hunedoara.

Ce înseamnă o icoană făcătoare de minuni?

Este o icoană în fața căreia credincioșii mărturisesc, de-a lungul timpului, vindecări și rezolvări ale unor situații fără ieșire. Biserica Ortodoxă nu învață că icoana ar avea putere în ea însăși, ci că lucrarea vine de la Dumnezeu, prin rugăciunea celui care se închină și prin mijlocirea celui zugrăvit în icoană. Multe astfel de icoane au și un moment care le-a făcut cunoscute, cum este lăcrimarea icoanei de la Nicula, între 15 februarie și 12 martie 1699.

Unde se află moaștele Cuvioasei Parascheva?

La Catedrala Mitropolitană din Iași. Moaștele au fost aduse de la Constantinopol de domnitorul Vasile Lupu în 1641 și așezate întâi la biserica Trei Ierarhi, ctitoria lui. Din 1889 se află în Catedrala Mitropolitană. Prăznuirea este pe 14 octombrie, când la Iași vin sute de mii de pelerini.

Părintele Arsenie Boca a fost canonizat?

Da. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților cu numele de Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop. Proclamarea generală a canonizării a avut loc pe 4 februarie 2025, în Anul Centenar al Patriarhiei Române, iar proclamarea locală pe 28 noiembrie 2025, la Mănăstirea Prislop. Prăznuirea este pe 28 noiembrie.

Când e cel mai bine să mergi la o mănăstire făcătoare de minuni?

Depinde de ce cauți. La hram ai atmosfera cea mai puternică, dar și cozi de câteva ore la raclă sau la icoană, cum se întâmplă pe 14 octombrie la Iași, pe 27 octombrie la București sau pe 15 august la Nicula. Dacă vrei liniște și timp de rugăciune, mergi într-o zi obișnuită de peste săptămână, în afara posturilor mari, când la mănăstire sunt puțini vizitatori.